Ne-a mai parasit un mare om.

Oamenii cu adevarat remarcabili pe care ii cunoastem in timpul vietii ne fac sa ne cutremuram la gandul ca toate vietile sunt datoare cu un sfarsit. Un sentiment asemanator am eu acum, cand am aflat de moartea unui prieten - Ion Smedescu.
Am pierdut un mare creator de scoala. Am pierdut oglinda care facea virtutea sa para naturalete. Am pierdut un OM, mai degraba decat orice altceva. Sfarsitul vietii, la fel ca si sfarsitul unei carti, este urmarea logica a inceputului. Si nimic nu poate interveni in acest circuit in afara de parerile de rau inerente. Indiferent de varsta, de reusitele noastre sau de oamenii pe care ii lasam in urma, exista un moment in care chiar si oamenii remarcabili trebuie sa plece.
Toate cunostintele acumulate de om ii fac moartea cu atat mai dureroasa, pentru ca lasa un gol cu atat mai mare in urma. Ion Smedescu lasa un gol nu numai la Universitatea Romano-Americana, ci si in sufletele familiei si prietenilor sai.

Dumnezeu sa-l odihneasca!


Adrian Nastase